De data asta, anticiparea sexuala e aproape zero. Nu ma framanta deloc cum o sa iasa, pentru ca armonia corpurilor noastre e flagranta. Ne-o tragem instinctiv. Acelasi stil obscen si totusi e altfel. Curiozitatea ma impinge sa fac o incercare de a gasi legatura psihica. Caut cercul comun din inconstientele noastre, locul din el care e sincer si inocent. Impulsuri trimise in gol, fara reactii returnate. Se pare ca piesele de puzzle nu se potrivesc si aici, cred ca a trecut prea multa vreme de cand tineam la el si ii necesitam apropierea. Si prea multa vreme de cand el se chinuia sa afiseze armamentul de cuceritor.
Macar ne indreptam spre eurile noastre reale. Sper ca la eventuala viitoare partida nu ne va mai fi teama sa manifestam afectiune fara implicare. Chiar si acum as fi preferat sa nu primesc iar simpatia lui glaciala. Why can't he be my friendly fuck buddy?